Articol publicat in 2003
Fie că este vorba de team building sau de dorinţa individuală a oamenilor normali de a gusta din plăcerile sportului extrem, turismul de aventură câştigă din ce în ce mai mult teren în România. Avem o ţară frumoasă, cu munţi şi peşteri, chei înguste şi râuri vijelioase, la care se adaugă marea cu paleta ei de activităţi. Aşadar avem la dispoziţie toate ingredientele pentru practicarea turismului de aventură.
Valea superioară a Bistriţei şi împrejurimile sale reprezintă una dintre cele mai darnice zone pentru turismul de aventură în Romania. Râul Bistriţa, renumit pentru caravanele de plute de odinioară, este unul din primele locuri în care s-a făcut rafting în ţara noastră, în rezervaţia Pietrele Doamnei din masivul Rarău se poate practica alpinismul sau escalada, vf. Ouşoru de lângă Vatra Dornei este făcut pentru parapantă iar munţii din prejmă sunt ideali pentru ski de tură iarna iar vara pentru excursii sau aventuri off road cu jeep-ul, ATV-ul, motorul sau mountainbike-ul. Şi pentru ca toată lumea să fie mulţumită, zona este de o frumuseţe unică iar în apropiere se găsesc mănăstirile Bucovinei, alături de cateva Rezervatii naturale: Pădurea seculară de la Slătioara sau rezervaţia Doisprezece Apostoli.
Este o zonă neexplorată încă în totalitate, existând posibilităţi nelimitate pentru deschiderea de trasee.
Rafting
Se poate practica pe râul Bistriţa în aval de Vatra Dornei când apa este mare, sau în amonte. Gradul de dificultate este în general 2 dar poate urca până la 3-4 în anumite zone după ploi semnificative. Cele mai dificile locuri sunt cheile Zugreni la 20 km în aval de Vatra Dornei, care acum nu se mai pot parcurge datorită unor fier betoane uitate de la construcţiile din preajmă (sic!) şi Toancele la 35 km în aval de Vatra Dornei.
E bine să vă interesaţi despre cantitatea de apă: în perioadele secetoase apa este atăt de mică încât în unele locuri barca trebuie cărată pe picioare. Bistriţa, deşi unul dintre cele mai mari râuri de munte de la noi, nu se compară cu Snake river sau alte râuri de rafting de afară, aşa că dacă aveţi de ales e de preferat o barcă mică sau o canoe. Cu barca de 10 perosnae rafting-ul pe Bistriţa devine plimbare.
Într-o zi se poate parcurge porţiunea de la Vatra Dornei la Crucea sau de la Rotunda la Vatra Dornei. Atenţie însă: apa este mai obositoare decât s-ar crede. O tură bine planificată are pauze la fiecare oră, iar barca este însoţită în pemanenţă de o maşină, şoseaua fiind tot timpul aproape. Pentru traseul din aval, locurile foarte bune de mâncat şi de dormit sunt Insula Zugreni, terenul de fotbal de la intrarea în Satu Mare şi Insula Cojoci. După intrarea în Toance ieşirea din apă se mai poate face la câţiva km, după ce întâlnim pe dreapta 2 cămine pentru mineri, acum părăsite.
De câţiva ani, datorită încălzirii globale probabil, pe râul Bistriţa şi-a făcut apariţia o pereche de egrete. Dacă aveţi noroc s-ar putea să le zăriţi! Atenţie însă la camera foto: nu e bine să luaţi nimic în barcă pentru că s-ar putea să facă o baie.
O variantă mult mai extremă o reprezintă raftingul de iarnă, printre sloiuri de gheaţă. Presupune un echipament special, nebunie şi multă experienţă.
Parapantă
Vf.Ouşoru, conic şi uşor de reperat, a fost gazda unei ediţii a Campionatului Naţional de Deltaplanism. Se poate zbura indiferent de direcţia vântului iar aterizarea este facilă datorită prisăcilor lungi. Este foarte aproape de Vatra Dornei, accesul facându-se din DN17: după Dorna Cândrenilor se ia la dreapta pe un drum de ţară, apoi se urcă până într-o şa de unde mai avem 30 min. până sus. De jos sunt 3-4 ore.
În cazul în care săriţi la dublu cu un parapantist profesionist acesta vă va asigura transportul până în vârf cu ATV-ul.
Zborul depinde foarte mult de condiţiile atmosferice. Cum vremea în zonă este foarte schimbătoare este bine să aveţi mai multe variante pentru ziua de zbor.
Dacă vremea este frumoasă se poate zbura peste o oră într-un peisaj de vis.
Alte locuri de zburat: Prisaca Dornei sau Gura Humorului.
Alpinism
Turnul ascuţit al Pietrelor Doamnei cu legenda lor din vremea lui Petru Rareş are un aer de poveste. Aduce cu Dolomiţii – cei mai frumoşi munţi ai planetei după cum spunea un mare alpinist, iar faţa nordică – o tăietură de 60m perfect verticală – reprezintă unul din bastioanele necucerite încă de alpinismul românesc. Pe feţele celelalte se află 4 trasee de 2 lungimi cu grade cuprinse între 2A – 4A şi un traseu pe asigurări mobile. Chiar dacă peretele nu este la fel de mare ca alte zone de căţărat din ţară, este de departe unul dintre cele mai spectaculoase.
În zonă se mai află alte 3 faleze (Peretele Coteţului şi Piatra Şoimilor lângă hotel Rarăul şi Piatra Zimbrului) unde localnicii au deschis 26 trasee noi de escaladă.
Atenţie: drumul de acces din C-lung Moldovenesc este impracticabil, urcarea făcându-se prin Pojorâta sau prin Chiril.
În afară de alpinism, care constă în parcurgerea cu un coechipier a unui traseu mai lung pe un perete vertical, se poate face căţărare în manşă cu asigurare de sus, rapel (coborâre autocontrolată pe stâncă sau structură artificială), tiroliana – coborîre spectacol pe o coardă întinsă între doi copaci sau două stânci, coborâre pe pereţi verticali cu faţa spre vale şi coborâtorul la spate, iar iarna se poate face caţarare in gheaţă pe Cascada Dracilor în Cheile Zugreni.
Schi
Sunt multe locuri unde se poate schia iarna în aceşti munţi. La Vatra Dornei şi în Pasul Tihuţa sunt lifturi iar la Durău, în Pasul Rotunda şi Călimani sunt ceva posibilităţi dacă nu vă deranjează să urcaţi pe jos. Pe munţii Suhard, Căliman şi Rodnei se poate practica schiul de tură iar în Căliman şi Rodnei există câteva culoare şi feţe cu adevărat extreme. O tură complexă în Căliman presupune urcarea pe foci din Lunca Bradului pe valea Ilvei, dormit la staţia meteo de pe vf.Reţitiş, coborât a doua zi feţele nordice din vf.Pietrosul până în Şarul Dornei. Nu vă aventuraţi însă fără un profesionist, muntele este plin de pericole iarna.
Mountainbike
Există o multitudine de trasee, de la cele mai uşoare la adevărate ture de forţă. O plimbare cât se poate de lejeră şi de frumoasă de 2-3 ore este pe Drumul Tătarilor de lângă Vatra Dornei, iar la întoarcere se poate petrece ceva timp pe aleile din parcul Runcu, făcut de austro-ungari.
O tură mult mai lungă, mai epuizantă şi mai frumoasă impune urcarea în masivul Suhard, traversarea culmii somitale şi coborâre pe la turbăria de la Poiana Stampei. O altă variantă foarte frumoasă, de 2 zile, este traversarea masivului Căliman pe Drumul Maria Theresa, cu urcare pe la Topliţa şi coborâre pe vale Ilvei.
Pentru amatorii de downhill, pârtia Dealul Negru care şerpuie printre sălaşurile localnicilor pe sub telescaunul din V.Dornei, unul din cele mai lungi din ţară, reprezintă o variantă frumoasă.
Off road
Maşina de teren bine strunită poate merge pe oriunde este o vagă urmă de căruţă, prin hăţişuri, râpe sau vâlcele. Cum munţii din zonă sunt foarte sălbatici şi plini de aşa ceva, se pot construi o mulţime de trasee. Unul dintre ele leagă mănăstirile Gura Humorului şi Suceviţa pe un drum schiţat înainte de ‘89 dar care nu a fost nici măcar început. Traseul trece prin sate de polonezi pentru ca apoi să urce pe o culme îngustă de munte unde drumul devine practic o cărăruie. Un alt traseu traversează Mţii Bistriţei din Valea Bistriţei la Bilbor pe la mănăstirea Dârmoxa. O altă variantă urcă Mţii Căliman pe la Topliţa şi coboară pe valea Ilvei la Lunca Bradului.
ATV
ATV-ul sau Quad-ul este un vehicul mic de teren pentru 1-2 persoane, cu 4-6 roţi sau cu şenile. Se pot urca pante foarte abrupte şi parcurge porţiuni de teren deosebit de accidentate. ATV-ul reprezintă una dintre cele mai plăcute modalităţi de a cunoaşte o zonă. Orice munte care are un platou este o destinaţie pentru ATV. Existe trasee deosebite în Mţii Căliman, Rarău-Giumalău sau Suhard. Cel care închiriază ATV-uri pune la dispoziţie şi un ghid.
Drumetie
Munţii din zonă sunt plini de sălbăticie şi de locuri frumoase în acelaşi timp, premize excelente pentru organizarea unor ture complexe tip Eco Challenge de mai multe zile. Acest gen de activitate este din ce în ce mai apreciat atât de pasionaţii de aventură cât şi de către firmele de Team Building. Acestea urmăresc modul în care un grup se descurcă cu rezerve limitate în anumite condiţii, cum comunică membrii grupului pentru asigurarea supravieţuirii, având ca ţel final dezvoltarea coeziunii grupului. Traseul în general uneşte 2-3 puncte de interes deosebit, în zone foarte frumoase. Distanţele se parcurg pe jos, cu ATV-ul sau cu jeep-ul iar noaptea se doarme în cort sau la stână. Într-una din zile se traversează un râu sau un lac cu o plută pe care trebuie să o construiţi iar mâncarea este asigurată din ceea ce se pescuieşte cu undiţe artizanale. În celelalte zile se fac alte activităţi descrise: rafting, parapantă, căţărare, etc. Gradul de aventură poate creşte mai mult sau mai puţin, la fel ca şi gradul de discomfort, funcţie de ceea ce se doreşte: team building sau tură de aventură.
Alte activităţi: snowmobil (iarna), canioning, dirt track, călărie, tir cu arcul, paintball, ture de munte de vară sau de iarnă, pescuit, vânătoare, ture cu barca şi sporturi nautice pe lacurile Izvorul Muntelui, Colibiţa, etc.
[…] Valea Bistriţei – Turism de Aventura […]
[…] Valea Bistriţei – Turism de Aventura […]