(articol publicat in aprilie 2004)
Auzisem de La Grave de la un amic din Geneva. Apoi am comentat la YOZ mag un concurs haios de chinese numit Derby de la Meije si desfasurat anual aici. Aflat la Alpe d’Huez pentru o competitie a Jurnalistilor, mi-am zis sa arunc un ochi.
Intors la Geneva, nu deschid gura ca amicul imi spune: “Ai fost deci la La Grave!” “- De unde stii?” intreb siderat. “-Dupa stralucirea din ochi” vine raspunsul lui.
Interviu
Se spune ca trei sunt locurile din Europa ce amintesc de Alaska: Chamonix, Alagna si La Grave. In incercarea mea de a deslusi miracolul La Grave am vorbit cu directorul Oficului de Turism, dl. Bertrand Poinsonnet, un francez atipic, cald si placut, in plus foarte bun schior:
-Cine vine la La Grave?
-Scandinavi, americani, …Francezi mai putin.
-De ce?
-Ca si englezii la Chamonix, strainii sint cei care descopera frumusetile Frantei.
-Ce gasesc ei la La Grave?
-Cel mai frumos munte din lume.
-Cum asa?
-Inainte de a ajunge aici, oamenii traiesc cu convingerea ca au vazut tot ce se poate vedea in materie de freeride. Dupa ce au ajuns aici descopera ca nu vazusera de fapt nimic!
La Grave
La Grave se afla la 3 ore de Grenoble, pe valea riului Romanche, intr-un peisaj superb din Parcul National des Ecrins. Este un sat de munte, cuibarit sub acele vf. La Meige (3982m), cu o singura strada principala si fara hoteluri maiestoase sau restaurante luxoase. Cu toate acestea La Grave atrage anual mii de borderi si freerideri din Scandinavia pina in Noua Zeelanda. Motivul: domaine de la Meije – unul dintre cele mai zone de freeride.
In 1970 s-a construit aici o gondola, insa ecologistii, suparati pentru distrugerea parcului, au dinamitat stilpii. S-a ajuns la un compromis: linia gondolei a fost continuata, dar nici un alt mijloc de transport nu a fost construit si nici buldozerele nu au intrat pe domeniu pentru a crea pirtii sau alte facilitati. Rezultatul il putem vedea astazi: urcarea se face cu o gondola veche, de 6 persoane, care urca juma’ de ora, timp in care apuci sa fraternizezi cu ceilalti rideri, colegii de drumetie cu tine. Urmeaza o coborire de 2150 m diferenta de nivel prin cele mai incredibile locuri, pe fete neatinse sau pe culoare inguste, sub seracuri suspendate sau pe poduri de gheata. Intr-un cuvind un paradis al freeride-ului!
De curind au fost construite, pe ghetar, doua teleschiuri suspendate, unice in lume, pentru a face legatura cu spatiul schiabil 2 Alpes la 3550m altitudine.
Ceea ce te izbeste de cand intri in La Grave este atmosfera deosebita. In jur sunt numai freerider, veniti din toate colturile lumii pentru a gusta un pic din placerea deosebita a acestui loc. Eu am prins aici un mare eveniment, Swallowmania, ocazie cu care se testeaza ultimele noutati in domeniu: fatties cat un snowboard, swallow-uri cu coada de randunica etc.
Trasee
Sunt infinite variante de coborire. Atentie insa: dupa ninsoare pericolul de avalansa este foarte mare, marturie sta padurea defrisata pe contapanta dinspre statia intermediara de la pilonul 1, pe scurt P1. E bine de stat de vorba cu Jean Pierre Sevrez, seful Slvamontului. Il gasim la biroul Info Risque de la telecabina. Este pus acolo nu ca sa interzica ci ca sa sfatuiasca. Oricum nu plecati singur si nici cu oricine, consultati conditiile de formare a avalanselor, nu uitati sa puneti Arva pe emisie, luati lopata si sonda, anticipati traseul, atentie mare si … bon voyage!
1. Vallons de la Meige este varianta clasica, la indemina si foarte frumoasa. Interesati-va daca merge pina jos in La Grave. Daca nu, trebuie traversat prin padure la P1. Datorita diferentei mari de nivel conditiile pot varia mult. Sus am prins zapada tasata si powder, iar jos a fost rodeo pe hopuri uriase. Atentie la seracurile din dreapta.
2.Vallons de la Chancel, primavara poate fi inghetata de dimineata, avind orientare vestica. Are trei culoare abrupte deasupra lacului de Puyvachir care se incheie cu jump sau rapel in iernile fara zapada. Pentru o tura mai pasnica se ocoleste pe stinga pe la refugiul Chancel. Atentie la traversarea finala prin padure: sub poteca este o ditamai cascada cu un perete renumit de catarare in gheata!
3.Pentru Trifides iti trebuie singe rece. Sunt 3 variante de coborire printre seracurile impresionante din Glacier du Rateau. Se urca cu teleschiul apoi se traverseaza creasta stincoasa din stinga. Pentru a reintra in Vallons de la Meije se sare un serac sau se rapeleaza, your choice.
4.Valee de Banane este un culoar abrupt, in forma de banana, pe stinga Vallons de la Meije. Este foarte frumos, iar la un moment se traverseaza printr-un tunel natural unde zapada este adusa de vint.
5.Valle de la Girose este una dintre cele mai interesante vai. Se coboara pina in valea riului Romanche de unde ne intoarcem cu taxiul. Pentru a intra in traseu urcam cu al doilea teleschi pina in punctul maxim, de aici pe jos pina pe Dome de la Lauze. Cascadele din portiunea inferioara se coboara in rapel.
6.Vallon de la Selle este o tura de o zi cu o coborire foarte lunga si frumoasa, care ne scoate la St Cristophe, in valea Veneon. Intoarcerea se face prin spatiul schiabil 2 Alpes.
Coboririle sunt lungi, asa ca nu se pot face prea multe pe zi. Eu am facut 5 doar. Exista si trasee care necesita o zi intreaga. Daca dupa 4-5 zile nu v-ati saturat, atunci puteti incerca marea traversare La Grave – Chamonix pe schiuri. Este o traversarea unica, ce poate fi comparata ca frumusete doar cu traversare alpina Chamonix – Zermatt. Presupune 5 zile de ski prin 8 spatii schiabile diferite din Franta si Italia. Cine este interesat ne poate spune noua sau se poate adresa dl. Bertrand Poinsonnet.
Preturi (2004)
– | Pret/pers |
Schipas | 30 Euro/zi
169 Euro/7 zile |
Cazare | 20-30 Euro/zi la Chalet (cabana) |
Masa | Din piata: 10-15 Euro/zi
Restaurant (variante putine): 10 – 25 Euro / meniu |
10 reguli de schiat in powder la La Grave:
1.Alegerea intinerariului
Tine-ti cont de zapada, de conditiile meteo, de orientarea pantei, de ora si de riscul de avalansa. Nu ezitati sa intrebati la Info Risque si mai ales sa renuntati. Plecati insotiti si nu uitati ARVA si lopata de avalansa. Pentru trasee cu rapel, aveti de carat ceva material suplimentar.
2.Alegerea materialului
Lungimea si latimea schiului sau boardului este functie de temperatura, de cantitatea de powder si de stilul si nivelul riderului. Functie de acest ultim criteriu se alege structura schiului (supla sau dura) si raza de curbura. Sunt de preferat schiuri late (fatties) sau swallow (placa lata pentru powder terminata in coada de rindunica).
3.Anticiparea
Schimbarile de calitate a zapezii, schimbarile de panta precum si obstacolele de orice tip trebuie anticipate prin adoptarea altui stil. Trebuie sa nu fiti surprinsi nepregatiti in nici un moment.
4.Respiratia
Respiratia trebuie sa fie egala. Incercati sa expirati pe viraj. E bine sa faceti pauze mai dese decit sa va epuizati.
5.Pozitia pe schiuri
Bratele in fata. Umerii, genunchi si picioarele trebuie sa ramina in acelasi plan.
6.Plasarea greutatii
Contrar ideii generale greutatea nu trebuie lasata pe spate. Schiul trebuie ales astfel incit sa nu intre sub zapada, greutatea pe spate ducind la pierderea controlului. Pe swallow greutatea sta pe piciorul din fata iar la fatties, functie de calitatea si cantitatea zapezii precum si de stil, greutatea sta fifty-fifty.
7.Miscarea corpului
Evitati cantarile excesive in favoarea unui stil fluid. Partea de sus a corpului trebuie sa fie cit mai relaxata, doar miinile se misca ritmic, la fel si genunchii.
8.Umerii ramin totdeauna orientati spre vale.
9.Zapada nu trebuie sa ne zboare in fata. Daca am ales corect echipamentul atunci raminem la suprafata evitind “scufundarea” schiurilor.
10. Nu uitati sa zimbiti. Un rider fericit are sansa mari sa reuseasca!
Foarte fain articolul… Iti mai aduci aminte ca in acel an la Alpe d’Huez am schiat si impreuna ? Apoi in anii urmatori am mai schiat in La Grave de cateva ori. Intr-adevar, unul dintre cele mai speciale locuri… It rules ! 🙂
🙂 Cum sa nu-mi aduc aminte! Era si Simi cu noi. Una dintre cele mai faine ieSKIri
Multum pt apreciere si ma bucur ca ti-a placut:)