Cu vaile albe in minte ne-am hotarat sa dam o tura pe platou. Asa ca dis de dimineata, impreuna cu Stefan, tatal lui Andrei, am urcat cu cabina la Babele. Aici un nor se asezase fix pe platou. Tinta initiala era releul Costila, insa cum au tot fost avalanse in ultimul timp, am hotarat sa ramanem in zona mai ferita din sud. Ne-am gandit sa facem doua vai: Comori si Seaca dintre Clai sau Comori si Urlatoarea, functie si de cata ceata era la a doua urcare.
Zarurile fiind aruncate, am luat-o frumos la vale spre capul Comorilor. Norul buclucas ba se ridica, ba mai cobora putin lasand soarele sa formeze halouri luminoase pe zapada. Din cauza cetii am deviat putin de la traseu si am ajuns aproape de stalpul 5 – parca asa ii zice, ultimul stalp de telecabina de pe platou, de unde incepe varianta de coborare pe Jepi. Am avut un moment de deruta cand am auzit cabina trecand chiar pe deasupra capetelor fara sa o puteam distinge macar. Cum nu aveam nici GPS nici busola, am hotarat sa asteptam sa se mai ridice ceata.
Am asteptat 2 ore, timp in care ceata se mai ridica, apoi se ingrosa si mai tare. Am mancat, am vorbit, am reflectat la importanta instrumentelor de orientare, apoi ne-am miscat inspre Piatra Arsa. Norocul ne-a suras sub forma unor urme de schiuri. Erau cat se poate de clare si nu am avut nicio indoiala ca sunt urmele lui Miki cu care vorbisem si care fusese pe Comori cu 2 zile inainte.
Cum am coborat cativa metri a inceput sa se vada. In partea de sus nu era facut firnul, insa se putea schia destul de bine. Apoi valea se ingusta si a trebuit sa scoatem schiurile pana in Brana lui Raducu. Dupa brana am schiat fara probl pana la saritoare, insa zapada era destul de murdara. Saritoarea am trecut-o din doua salturi. Dupa saritoare zapada era tasata, ceva mai curata si mai buna de schiat. Am ajuns fara probleme pana deasupra Cascadei Urlatoarea, unde limba de zapada se termina brusc.
De aici, in 30 min am fost la cabina. Din pacate a inceput sa ploua din ce in ce mai tare, asa ca a trebuit sa renuntam la a doua vale.
Sus am vazut o cornisa imensa. Nu pot sa o localizeaz pentru ca era ceata, dar cred ca era deasupra Valcelului Lupului, cel care sa varsa in Jepii Mici. Statea gata sa se rupa si avea vreo 8-10 m de la punctul de ruptura pana la buza. In partea de jos era intoarsa ca un val si picura putin din ea. Probabil ca tot o cornisa a declansat si avalansa de pe Valea Malinului.
Sper ca pana la Cupa Malinului sa se curata zona. Pana curge zapada acumulata, vaile care fac cornise sus, pe firul principal sau pe afluenti, nu sunt foarte sigure. Poate ploaia de astazi a mai scurs cornisele, insa este bine sa alegi doar anumite vai si sa nu intri pe ceata ca sa poti vedea ce e sus. Altfel, mai bine astepti o perioada.
[…] Planul initial era sa mergem pe Valea Costila, insa din cauza cetii si a avalanselor am ajuns pe Valea Comorilor. Sambata, 1 mai, avem in plan o iesire cu copiii avansati pe o vale, cel mai probabil pe Pripon. Sa […]
[…] leave a response In urma unei ture de recunoastere, am ajuns in zona Vaii Caraiman. Planul initial era sa mergem inspre zona Costila, insa ceata ne-a deturnat planurile. Undeva pe platou, in dreptul Valcelului Lupului (nu am identificat exact zona pentru ca era ceata) am gasit o mega cornisa ce atarna deasupra Vaii. Distanta de la zona de rupere la buza, pe care am apreciat-o la 8-10 m, era usor inclinata spre vale, iar in partea de jos cornisa facea un val de 1-2 m gata sa se rupa. Nu mi-am dat seama de lungimea cornisei a erau probabil peste 200 mc. Mai multe detalii aici https://taberecusuflet.wordpress.com/2010/04/28/valea-comorilor/ […]